22 mai 2014

vreau sa alerg pentru a da bani altora

Cine vrea sa ma vada alergand in 31.05.14 cu fruntea sus si nasul inainte sa ma suntina pentru adunarea de fonduri ce vor fi redirectionate spre viitorul tarii - copiii. Pentru Tabăra de vară Micii Exploratori - Ștafetă 4x5,2 km cu SPRINTARII AUTONOMI 
http://maratonsibiu.ro/en/alergatori/inscriere-alergator/

15 octombrie 2013

iubiti-va patimas!

"Nu exista oameni rai, ci doar oameni care sufera" Lise Bourdeau

03 octombrie 2012

Mihut cel Dragut de la Autonom Sibiu

Publicat de  la 4 septembrie 2012

"Sunt un psiholog-teolog care inchiriaza masini." Asa se prezinta, in gluma, Mihail Pricop, director al agentiei Autonom din Sibiu, pe care o conduce inca de la infiintare, din 2007. Mihail este cunoscut de directori, prieteni si sefi ca "Mihut cel Dragut", cum aveam sa aflam de pe pagina Facebook, unde face furori intr-o poza in costum traditional.

Originar din Panciu, jud. Vrancea, Mihut a studiat mate-fizica in liceu, dar a fost olimpic la romana, apoi a urmat Facultatea de Teologie la Oradea si, in paralel, un an la Drept in Sibiu, pentru a absolvi apoi deopotriva psihologia si teologia. "Unii ma striga "popa" si stiu ca trebuie sa fiu atent cum ma comport. N-am exclus calea teologiei. Poate la batranete o urmez, daca imi vine mintea la cap", zice hatru.

Mihut are in subordine o echipa formata din sapte oameni, in agentiile Autonom din Sibiu si Deva. Ascultandu-l povestind despre munca lui de zi cu zi, ai zice ca e floare la ureche sa fii non-stop la dispozitia clientilor, ba sa-ti mai conduci si subalternii. Anima conversatia cu o gluma si o vorba de duh si parca iti transmite din energia lui aparent inepuizabila. Pentru el, munca si viata, in general, nu inseamna altceva decat o permanenta interactiune. Vorbeste engleza, franceza, germana, italiana, spaniola, are mereu la indemana o colectie de expresii buna de descretit frunti, in mai multe limbi, si prefera comunicarea directa, nemijlocita de tehnologiile mai vechi sau mai noi.

"Reteta succesului, in munca si in orice altceva, este empatia".

Vorbeste cu nedisimulata mandrie si afectiune despre clientii Autonom – romani sau straini carora le-a devenit, in timp, prieten. De pilda, Giovani Rugeri, jurnalist italian care s-a indragostit atat de tare de Romania, incat promoveaza activ muzeul de icoane pe sticla de la Sibiel, pe care il considera unic in lume. Sau o familie de americani stabiliti in Romania, care apeleaza si acum la serviciile Autonom. Sau niste australieni, mama si fiu de 33 de ani, cu care a iesit la o bere de ziua lui si i-a invitat acasa la el ca sa le faca… o mamaliga. Ei inca ii mai trimit vederi si il invita in Australia, el planuieste sa-i viziteze candva. Sau… multi, multi altii.

Cand are timp, Mihut le face clientilor si un tur al orasului, iar celor fideli le preda intotdeauna masina personal numai pentru expresia de satisfactie pe care le-o citeste pe chipuri cand vad o fata familiara. Unii il suna chiar daca au nevoie de masina in alt oras.

Uneori, strainii vin cu asteptari negative: se asteapta sa-i furi, iar cand te comporti frumos si corect si faci ceva in plus, un serviciu cat de mic, au un soc cultural. De ce "ceva in plus"? Pentru ca acesta este ghidul de conduita pe care managerii Autonom l-au insuflat intregii echipe: "Vor sa facem cat mai bine si cat mai mult pentru client, sa fie totul perfect, sa ridicam constant standardul. [...] Desi am fost certat, niciodata n-am putut sa zic ca n-au dreptate. Sunt enervant de corecti."

Cum e Mihut insusi ca sef? La interviurile de angajare, le cere candidatilor sa spuna un banc, obligatoriu, fiindca viitorii angajati autonomi "musai trebuie sa aiba simtul umorului".

In concluzie, "un haos al creativitatii."

Mihut este gazda pentru calatori din toata lumea, membri ai unei comunitati online de couch-surfing, care declara la unison ca Mihut este "nebun in cel mai sanatos sens al cuvantului", pozitiv, amuzant, vorbaret si plin de energie. Din lipsa de timp, nu calatoreste si el, "dar cand ma fac mare, ma duc si eu, pe motor". Da, e pasionat de motociclism si de sporturi extreme – parasutism, planorism, bungee jumping, excursii montane, cat si de muzica, fotografie, literatura, poezie, teatru, film.

Viata lui e pasiune si comunicare, aventura si expresivitate, imaginatie si umor, la munca si pe plan personal. In concluzie, cum spune el insusi, "un haos al creativitatii." Mai multe despre el puteti cititi pe blogurile sale,http://mihutpanciu.blogspot.ro si http://mihutpanciu.wordpress.com.

Ce va recomanda Mihut sa vedeti in Sibiu si imprejurimi:

In Piata Mica, langa Podul Minciunilor, exista o crasma deschisa prin '90, unde va intampina negresit Don Titi, care isi saluta clientii si se poarta la fel cu toti de parca nu i-a vazut de o zi, un an sau niciodata. Priviti apusul de deasupra Pasajului Scarilor, unde se inalta catedrala de langa Liceul "Bruckenthal". Iar, daca vizitati orasul iarna, retineti ca puteti schia pe partiile de la Paltinis si Gura Raului.

Fie ca inchiriati o masina de pe www.autonom.ro sau veniti cu cea personala, mergeti si la Castelul Huniazilor, conduceti pe Transfagarasan si Transalpina si faceti un popas la Sighisoara – "un Sibiu mai concentrat".

 In final, va lasam sa-i savurati accentul lui Mihut intr-un interviu video despre Autonom Sibiu: 

http://www.youtube.com/watch?v=KILPuCMpbXc&feature=player_embedded

In categoria: Fii Autonom Etichete: ,

03 martie 2010

Danemarka

A fost superb .... multam copii !!!

Etichete:

05 ianuarie 2010

Hospitality Club ... bringing people together !

29 decembrie 2009

Clanul Pricop va ureaza un An Nou Fericit!

19 decembrie 2009

PRIME de Craciun !!!






Poza asta este pentru cazu' - foarte probabil – in care nu
primiti nici o prima




09 decembrie 2009

Elogiu femeilor adevărate - Shir Shomron

Posted by dragos bucurenci on June 23, 2008
la http://bucurenci.ro/2008/06/elogiu-femeilor-adevarate/

"Femeile celor mai buni prieteni. Prietenele celor mai bune femei. Femeile-cele-mai-bune-prietene.
....
Femeile de care nu ne îndrăgostim. Adevăratele femei. Femeile bune rău. Bunăciunile care nu sunt niciodată bune de iubit.
Celor care ne-au explorat trupul în toate profunzimile sale, nu le îngăduim niciodată să-şi atârne vreo amintire în cuierul inimii noastre. Poveştile noastre de dragoste nu sunt pentru ele. Slăbiciunile noastre nu le privesc. Sms-urile dulcege, trandafiraşii comestibili şi lacrimile discrete în colţul ochelarilor de soare – toate astea le păstrăm pentru altele. Lor le mai oferim din când în când chiloţei în formă de inimioară.
Cu ele nu trebuie să fim tandri, nici atenţi, nici măcar sensibili. Pentru că toate lucrurile astea pe ele le plictisesc. Chiar aşa ne-au spus – că le plictisesc îngrozitor.
Aşa că ne luăm tandreţea şi o băgăm la loc în buzunar, o punem bine pentru cele care vor şti s-o aprecieze: femeile după care plângem la al treilea pahar, cele după care alergăm în pas de pudel printre maşinile oprite la semafor, femeile care ne fac din vorbe şi care rareori ne mai fac şi altceva. Iubitele noastre, dragele noastre, nebunaticele noastre fixaţii. Zânele, nimfele, prinţesele. Imaculatele fecioare.
Ele ne conving să n-o mai ardem aiurea, de dragul lor ne transformăm din distruşii de azi în supravieţuitorii zilei de mâine, ai lor sunt copiii pe care ne trezim peste noapte că vrem să-i concepem. Ele sunt fericitele pe care ne dorim să le iubim non-stop şi pe care nu reuşim să le mulţumim decât cu intermitenţe. Ele ne răscolesc nopţile, trecutul şi corespondenţa. Femeile ţesute în atelierele ascunse ale minţilor noastre, proiecţiile fantasmatice ale mamelor, traumelor şi ale copilăriilor noastre.
Pe femeile adevărate nu le iubim niciodată, pe ele le amuşinăm, le cucerim, le posedăm, le despicăm, le dezvrăjim, le privim lung şi le lăsăm în urmă. N-avem nici o îndoială că se vor aduna din bucăţi şi se vor face la loc, pentru că sunt făcute din carne, nu din lumină. Ele sunt cele care ne fac să ne simţim bărbaţi, iar pentru chestia asta copilul din noi nu le va ierta niciodată.
Dar femeile adevărate ştiu să ne iubească pe furiş, fără să ne facă să ne simţim prost din cauza asta. De dragul nostru, ele se stăpânesc şi nu devin niciodată zâne sau prinţese. De dragul nostru, ele rămân mereu iubitele prietenilor noştri şi prietenele iubitelor noastre.
Pentru că ştiu să ne iubească mai bine care oricare altele, pentru că între noi şi ele va rămâne întotdeauna ceva nespus, pentru că nu vor purta niciodată copiii noştri, pentru că nu ne vor întreba niciodată nimic din ceea ce nu am vrea să fim întrebaţi, pentru că nu ne vor strânge niciodată şosetele, pentru că ne vor ierta josniciile mai înainte chiar ca noi să le fi gândit, ele ar merita măcar omagiul de a ni le aduce aminte aşa cum au fost.
Dar în urma trecerii lor prin viaţa noastră, schijele ascuţite ale amintirilor se cizelează asemenea scoicilor spălate de mare, iar poveştile crâncene despre poftă, dorinţă şi aşternut se transformă ireversibil în fragmentele spălăcite ale unor poveşti de dragoste pe care nu le-am trăit cu adevărat niciodată. În sufletele noastre, femeilor adevărate nu le este îngăduită nici măcar memoria."

Etichete: , ,

01 decembrie 2009

Gypsies in Romania and Europe

"The Roma are an ethnic group which make up 2.4% of Romania's population."
(http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_towns_in_Romania_by_Romani_population)

(http://referate.educativ.ro/referate/Engleza/www.educativ.ro-Gypsies-in-Europe.doc)
For original document click the title or copy the link above
The Gypsy peoples originate from Sind region now in Pakistan. Their Rom language is close to the older forms of Indian languages. The three tribes of Rom, Sinti, and Kale probably left India after a succession of campaigns in Sind through the C11, initially spending time in Armenia and Persia, then moving into the Byzantine Empire after the Seljuk Turk attacks on Armenia. Within the Byzantine Empire they dispersed into the Balkans reaching Wallachia (1385) (now Romania) ahead of this area falling to the Ottoman Turks. Other groups also moved through India to Gujarat and south of Delhi. Gypsy populations can still be found along all these migration routes.
When entering west Europe they initially had letters of protection from the King of Hungary. This privileged situation did not last long as amazement at their way of life commonly led to hostilities. The Gypsy way of life still leads to hostilities from the people of their host nations. Europeans regard "private property" as sacrosanct, whereas gypsies do not have a word for "possess", which gives rise to two incompatible ways of life and a continual problem of gypsies being regarded as "thieves" from the European's view.
In each host nation gypsies appear to take on the religion, names and language of their hosts, but within the Rom they maintain their Rom language, names, music, customs and Indian looks. This tight community has meant that after some six hundred years there is still a large population of gypsies not integrated or assimilated with Romanians.
From the time of their arrival in Romania Gypsies were the slaves of the landowners, only to be emancipated in 1851. While in Romania some of the Gypsies took to speaking a version of Romanian called Bayesh which can be heard in some of the songs of Gypsy groups recorded in Hungary. Nowadays about 40% of the Gypsies still speak Romany and many can still be seen travelling in lines of carts along the roads of Romania. The majority live in the towns and villages, some fully integrated into villages, some in large ornate houses standing out from the Romanians, but others in small buildings on scraps of lands on the villages edges.
The Rom tribes from Romania distinguish themselves by the names of their trades:
Lăutari = musicians and dancers
Căldărari (Kalderash) = Tin and coppersmiths
Argintari = Jewellers
Fierari = Blacksmiths
Zlateri = gold panners
Ghurara = sieve makers
Lovar = horse dealers
The Roma/Gypsies form a group of approximately 8-10 million people in Europe. They are to be found in almost all Council of Europe member states and indeed, in some central and east European countries, they represent over 5% of the population.
...
When thinking of the Gypsies of Europe, one may envision a dark-skinned group of people, traveling in a band of wagons and playing music - seemingly unaffected by their surroundings. If one has traveled in Eastern Europe he may think of the barefoot children walking the streets and singing in the Metro stations for money. One may also remember the typical warning by others to "Beware of the Gypsies, they will try to steal from you!"
In fact, the Rroma (Gypsies) are a diverse group of people, differing in occupation, standard-of-living, historical experience of their home country, education and levels of "integration." Contrary to the typical stereotype, it has been estimated that only 5% of the entire Rroma population in Europe (estimated between 7 - 8.5 million) lead an itinerant mode of life. Though there are subtleties of different dialects, the Rroma share a common language based on old Sanskrit.
In the Rromani language, self-identification involves the word "Rrom." When encountering other Rroma, "Are you Rrom?" is asked, not "Are you Gypsy?" The designation as "Gypsy" is related to the old belief that the Rroma came from Egypt, though studies of the Rromani language in the late 18th century revealed their Indian origin.
In non-English speaking countries, the Rroma are usually referred to as Zigeuner, Zingari, Tsiganes and other variants stemming from the Greek word "Atsinganoi," which was actually a religious sect in the Byzantine Empire, unrelated to the Rroma yet attributed to this "foreign" population.
...
The Rroma associations in Romania and other experts maintain that the word "Tigani" has a pejorative connotation. The link is made with the centuries of slavery, where the association of the ethnic designation "Tigani"- a socially inferior status, has remained in the social-cultural memory, later justified through racial and racist argumentation in the mid-twentieth century. It has been estimated that 5 - 600,000 of the European Rroma died in the Holocaust - a percentage of their total population comparable with the statistics of the Jewish population. (Ian Hancock, "Land of Pain", World Romani Union, pg. 72, 1986).
...
The world population of Roma is difficult to establish with any certainty. Estimates suggest that there are between approximately 5 and 10 million Roma worldwide. Around 6 to 8 million Roma live in Europe. The largest concentrations of Roma are found in the Balkan peninsula of south-eastern Europe, in central Europe, the United States, and in Russia and the other successor republics of the USSR. Smaller numbers are scattered throughout Western Europe, the Middle East, and North Africa.
The country with the largest populations of Roma is Romania with around 500,000-700,000 (the similarity of names, however, is coincidental). Other countries where Roma populations probably exceed half a million are Bulgaria, Hungary, Slovakia, the former Yugoslavia, and the United States.
...
The distrust of Roma reached a peak in World War II when the Nazis murdered large numbers of Roma. They were one of the major groups (along with Jews, communists, homosexuals, prostitutes, etc.) to be automatically sentenced to imprisonment in a concentration camp or killed on sight. It is believed that 400,000 Roma were killed.
...

Bibliography:

- „Gypsies between ignorance and alarm” , coordonatori C. Zamfir, E. Zamfir, Ed. Alternative, Bucharest, 1993
- Ian Hancock, Land of Pain, „World Romani Union”, pg.72, 1986
- Coord. Adrian Neculau si Gilles Ferreol, "Minoritari, marginali, exclusi" ed. Polirom, 1996, Iasi
- "The National Plan for Poverty Alleviation and Promotion of Social Inclusion", is published (GD no. 829/2002 of 31.07.2002
- Revista de Asistenta Sociala, nr. 2/2002, 6/2002

http.www.thata.ch
http://www.hansrossel.com/fotos/fotografie/roemenie/index.htm
http://www.eliznik.org.uk/index.html
http://www.pixton.org/TomsRomaniaGypsyPage.html
http://www.amber-online.com/html/document262.html
http://www.geocities.com/Paris/5121/antigypsy.htm
http://www.errc.org/
http://www.ce-review.org/99/2/lovatt2.html

Etichete: , , , , , , , ,

27 mai 2009

Squishy - Fiat 600 (1962, verde brotacel)




Multumesc celor ce m-au ajutat cu vopsitul si cu transportul (unchiu Paulica, Flavius, Fiscu ...).
Tarziu am aflat ... condoleante Alinei si lu' Gabi.



Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

10 februarie 2009

AUTONOM Rent A Car Sibiu




Interviu cu mine de la Realitatea TV Sibiu ... moldovean adevarat...urmasul lui Stefan.
http://www.adevarul.ro/articole/afacerile-rent-a-car-sunt-in-declin-la-sibiu.html
NUMARUL 1 in ROMANIA : Inchirieri Masini / Rent a Car
Autonom Rent a Car este cea mai mare firma de inchirieri masini din Romania: avem acoperire nationala - 23 de locatii in 13 orase - si un parc auto de peste 500 de autoturisme noi.
Misiunea noastra este de a oferi servicii ireprosabile de inchirieri masini / rent a car la preturi oneste.
GARANTAM CEL MAI MIC PRET DIN ROMANIA: Daca gasiti mai ieftin in alta parte, va oferim un tarif mai bun cu 1 Euro pe zi !

Etichete: , , , , , , , , ,

24 decembrie 2008

Mos Craciun Cel Dragut

03 decembrie 2008

Ce băiet are tetea ...!

se suia pe varful casei si striga .... teteooo!

18 noiembrie 2008

Corul Catedralei Mitropolitane "Timotei Popovici" din Sibiu

In realitate aratam muuult mai bine ... iar de cantat nici nu mai zic.

Etichete: , , , , , , ,

04 noiembrie 2008

Kunden Broker spune: "We care for your future!"







DAAAAAAA....si noua ne pasa mai baieti !!!

25 octombrie 2008

Atentie la motociclisti!

The “Dead Biker” Russian Monument



Take Longer To Look For Bikes




What Motorcyclist Need To Do To Get Noticed


Biker Message: You didnt see me


What if motorcyclists did not see you?




Sorry mate, I didn't see you



Etichete: , , , , , , , ,

24 octombrie 2008

Multumesc ACADEMIEI si fanilor pt apreciere!!!


 



Daca iti faci singur asa ceva esti ciudat, daca ti le face altcineva esti doar apreciat la adevarata valoare ... saru'mana Gabi.
from http://ru.photofunia.com/ by Gabriela

13 octombrie 2008

A world without ROMANIA and Romania Simply Surprising

A presentation of Romanian best people and places.
It speaks about Petrache Poenaru the pen inventor, Stefan Odoblegea the Father of Cybernetics - that originated from Psychology, Nicolae Paulescu the inventor of Insulin, Henri Coanda the inventor of the jet plane, Nadia Comaneci, Constantin Brancusi-Endless Column, Mircea Eliade - History of religions, Helmud Ducadam, Maramures gates, Dracula - Vlad Tepes, happy graveyard, brancovensc style, oina - the godfather of baseball, Moldavian monastery-voronet blue, Danube Delta ... sarmale, wine.
NB: They should also be here: Emil Cioran, Eugen Ionesco, Mihai Eminescu, Maria Tanase...
Romanian beer labels: Ursus, Stejar, Ciucas, Timisoreana but Pilsner Urquell and Peroni are not a Romanian beers.
USA owes the Romanians "Big time"!
to Mr Bill Gates: the second spoken language in your company is Romanian, so say Multumesc! - Thank You!

Romania Simply Surprising 1, 2, 3, 4 ...
Planeta Moldova - Invidia

01 octombrie 2008

mama si copilu (Fiat 600) - o masina gravida


ia-ma nene !!!
cu masina la autostop
sau cum vin masinile pe lume, le aduce barza sau le aduce Renault Master? ...
masinuta mea a intrat in burta chitului...
cum a incaput un Fiat 600 din 1962 intr-un Renault Master...
Saru'mana Nea' Nicu ca mi-ai dus copilu acasa..... :D
si merci doctore de suportul tehnic.

Etichete: , , , , ,

30 septembrie 2008

Translatarea mediatica a "Cazului Tanacu"

Încercarea de a face o abordare interdisciplinară este întotdeauna un demers dificil în reglarea ponderii în care disciplinele implicate se întrepătrund şi influenţează reciproc dar şi a metodelor de studiu abordate din aceste domenii, cu precădere când avem de-a face cu domenii, datorită obiectului de studiu şi intereselor la un anumit nivel, asemănătoare dar în acelaşi timp diferite ca acestea: Psihologie, Psihiatrie, Sociologie, Teologie, Jurnalistică.
Am ales să fac o cercetare mai ştiinţifică a „Cazului Tanacu”, atât de mediatizat, datorită numărului foarte mare de persoane neavizate care au formulat opinii sau chiar au atacat violent problema fără să fie în totală cunoştinţă de cauză, iar poziţia lor de referinţă pentru opinia publică a avut o şi mai mare influenţă asupra celor şi mai puţin informaţi decât erau ei.
În general lucrurile cele mai simple sunt cele mai frumoase, însă frumuseţea acestora nu se compară cu fascinaţia şi plăcerea cercetării labirinturilor minţii omeneşti. Empatia, altruismul, toleranţa, dragostea creştină sunt dimensiuni asemănătoare ca finalitate ce provin din abordări diferite ale aceleiaşi teme. Dacă în acest caz delimitările se fac relativ simplu; în perspectiva stabilirii graniţei între delirului mistic, a unui individ cu o boala psihică, şi a unei persoane cu o intensă şi reală trăire spirituală, izvorâtă din propriile credinţe religioase; sau dintre spasmele unui bolnav de epilepsie sau schizofrenie şi mişcările necontrolate ale unei persoane posedată de diavol; atunci aceste graniţe sunt foarte greu de stabilit întrucât avem de-a face cu simptome asemănătoare ale unor trăiri cu totul diferite provenite din domenii cu abordări şi mai diferite. Ne aflăm astfel în situaţia de a pune următoarea întrebare unei ţări majoritare ortodoxe <>.
Oamenii nu au doar dreptul să fie informaţi ci au şi această responsabilitate, pentru că ignoranţa nu este o scuză! Şi pentru că toţi suntem, conform unei cunoscute teorii sociologice „animale sociale”, trebuie să comunicăm cât mai bine posibil pentru a putea coexista în acelaşi spaţiu. Trebuie să fim liberi să facem ce vrem, fără, însă, a încălca „libertatea” celor cu care coabităm în aceeaşi dimensiune spaţio-temporală; iar acest lucru este posibil numai dacă cercetăm, ne informăm sau dacă acceptăm să fim educaţi în acest sens de cei responsabili cu acest demers.
Acest organism de „informare în masă” este mass-media, care este obligată, prin codul său deontologic, să transmită informaţia întreagă şi cât mai obiectiv posibil. Pentru că rolul său pe care îl are în societate îi permite să influenţeze, într-o direcţie sau alta, un număr foarte mare de persoane; putând în egală măsură să contribuie la demisia unui preşedinte de stat (să nu uităm de preşedintele american Richard Nixon şi „Afacerea Watergate”) sau să mobilizeze o ţară întreagă pentru a ajuta un grup de persoane rămase fără locuinţe în urma unei inundaţii (tornada ce a afectat localitatea Făcăieni din zona Ialomiţei).
Tot o astfel de „mobilizare de forţe” a fost şi în „cazul Tanacu” când, poate din febra momentului sau alte motive necunoscute sau imposibil de a fi demonstrat, jurnaliştii au uitat de respectarea totală a codului deontologic (ce spune în Conduita profesională „În exercitarea rolului său de garant al democraţiei, presa are datoria primordială de a respecta drepturile omului. Astfel : 2.1.1. Jurnalistul este dator să respecte prezumţia de nevinovăţie.”
[1]) şi au fost primii care „au aruncat cu pietre”.
Ştirea de senzaţie era, rating-ul creştea şi odată „bulgărele” format el a devenit din ce în ce mai mare. Nu doresc să cad în aceeaşi capcană a stereotipizării şi grabnic-judecării şi să-i cataloghez pentru toţi cei din domeniul jurnalistic sau să-i acuz de ceva, rolul acestei lucrări nu este de a stabili vinovaţi, ci de a descrie cât mai bine întregul fenomen. Cum, în articole/reportaje s-a omis sau nu s-a mai obosit nimeni sa studieze şi acele informaţii, în cazul în care ele erau prezente, şi după cum cunoaştem şi din patologie, niciodată nu există o singura cauză pentru efectul prezent, ci o multitudine de cauze ce şi-au dat concursul într-un context anume rezultând în final efectul perceput de noi.
Şi dacă în acest caz mass-media „gardianul democraţiei” nu a fost la cel mai înalt nivel al prestaţiei sale, nimeni nu a intervenit în mod oficial din instituţiile implicate, să stabilească anumiţi parametri, să ia o anumită poziţie, pentru a informa mai bine opinia publică românească, dar mai ales pe cea internaţională şi de a evita, astfel, o altă denigrare a imaginii ţării noastre pe plan internaţional. Statul român s-a confundat cu o mica situaţie de criză în care au fost implicaţi mai mulţi actori ai scenei sociale din domeniul jurnalistic, medical, bisericesc, al asistenţei sociale, ale relaţiilor dintre aceste instituţii şi al relaţiilor internaţionale; iar modul cum a tratat acesta situaţie lasă de dorit … la mai bine.
Prin astfel de lucrări bilaterale nu are de câştigat numai un domeniu ci ambele domenii şi implicaţiile sale practice devin exponenţiale prin combinarea cunoştinţelor din arealul ştiinţific psihologic/psihiatric şi de ce nu şi medical cu cele din domeniul religios ce oferă o altă abordare filosofică, spirituală şi transcendentă a elementului uman.
[1] http://crji.org/content.php?id=35&l=1, Central Român de Jurnalism pentru Investigaţie, 17.06.08

Textul de mai sus face parte din lucrarea mea de licenta sustinuta in cadrul Facultatii de Stiinte "Lucian Blaga" din Sibiu, sectia Psihologie de anul acesta; iar motivul, pentru care am postat acest extras aici, este pentru a face cunoscut publicului larg o varianta - documentata si cat se a fost posibil de impartiala - a unei situatii "mulse" de diverse persoane/institutii numai pentru a obtine faima sau audienta.
Mai jos este varianta in limba engleza.

Etichete: , , , , , , , ,

The media traslation of „The Tanacu Case”

The media traslation of „The Tanacu Case”
By Pricop Mihail
The attempt to make an interdisciplinary approach always represents a difficult step in adjusting the level of reciprocal interdependence and influence but also of the methods of study approached in these fields, especially when, taking into consideration the object and the interests at a certain level, we are dealing with fields which are similar but different at the same time, such as: Psychology, Psychiatry, Sociology, Theology, Journalism.
I have chosen to make a scientific approach of the “Tanacu Case” so disputed and popular because of the very large number of unadvised people who have formulated several opinions and even violently attacked the problem without being in full knowledge of the facts, and their reference to the public opinion had an even greater influence on the people who were less informed than they were.
Generally, the simplest things are the most beautiful, but their beauty cannot be compared with the fascination and the pleasure of the research of the human mind’s mazes. The empathy, the altruism, the tolerance, the Christian love are similar dimensions, as finality to that come from different approaches of the same theme. If in this case the boundaries are relatively simple to make, the perspective of establishing the border between the mystical delirium of an individual who suffers from a mental illness, and of a person with an intense spiritual and actual feeling which sprang from his/her religious beliefs, or out of the spasms of an ill person who suffers from epilepsy or schizophrenia and the uncontrolled movements of a person possessed by the devil, then these borders are very difficult to establish as we are dealing with similar symptoms of feelings and livings totally different that come from fields with even more different approaches. We are thus in the position to ask the following question posed by the Orthodox majority of the country: “When will we stop believing and begin to confine our Saints”?
The people have not only the right to be informed but they also have this responsibility, because the ignorance is not an excuse. And because we all are, according to a known sociological theory "social animals” and we must communicate as well as possible in order be able to coexist in the same space. We must be free to do what we want, without, however, violating the "freedom" of those with whom we live together in the same geographical and temporal dimension, and this thing is possible only if we seek, we inform ourselves or if we are willing to accept to be educated in this respect by those who are responsible for this task.
This body of “mass information” is the media, which is forced by its ethical code to entirely transmit the information and as objectively as possible. Because the role it has in the society enables it to influence in one direction or another, a very large number of people, being equally able to contribute to the resignation of a state president (we must not to forget the American president Richard Nixon and "Watergate scandal") or to mobilize an entire country in order to help a group of people left without homes after a flood (the tornado which affected the town Făcăieni from the Ialomiţa area).
A similar "mobilization of forces" happened in the "Tanacu case" when, maybe because of the fever of that moment or other unknown reasons or impossible to be demonstrated, the journalists have totally forgotten about the respect for the code of ethics (which says in the Professional conduct: " In exercising its role of guarantor of democracy, the press has the primary duty to respect the human rights. Thus: 2.1.1. The journalist must respect the presumption of innocence")
[1]. And they were the first to" have thrown the stone".
The sensational news existed, the rating was growing and once the "ball" made it became bigger and bigger. I do not wish to fall into the same trap of the stereotypy and rash judgement and to catalogue everyone in the field of journalism or to accuse somebody of something; the role of this paperwork is not to determine the guilty persons, but to properly describe the whole phenomenon. What has been omitted in those articles or reports and no one got tired to study that information, if they were present, and as we know from pathology, there is never a single cause for the present effect, but a multitude of causes which concurred in a certain context, ultimately resulting the effect perceived by us.
And if in this case the media, the "guardian of democracy" was not at the highest level of carrying out its tasks, none of the institutions involved has formally intervened to establish certain parameters, to take a certain position, to better inform the Romanian public opinion and especially the international one and avoid, thus, another denigration of the image on the international level. The Romanian State confronted with a short of crisis situation in which there were involved multiple actors of the social scene from the journalistic, medical, religious, social welfare fields, of the relations between these institutions and the international relations, and the way it dealt with this situation leaves much to be desired .
Through such bilateral works there’s not only one field advantaged but both fields and their practical implications become exponential by combining scientific knowledge with the psychological/ psychiatric ones and why not with those from the medical field, with those from the religious one, offering a different philosophical, spiritual and transcendental approach of the human element.
Intending to study the transformations suffered by an event due to its reflection through the "magic eye of the media" i came up against the great scepticism of the persons interviewed, just because of the popularity of the case. It was difficult to prove my purely scientific interest, without following a certain benefit from this approach. That is why I could not follow the normal steps in what the interview and observation stages are concerned.
Being an event that took place several years ago in a location not very easily accessible, and being quite far from it, i did not have the opportunity to study its evolution.
In the case of the interview conducted in the Penitentiary of Vaslui, it must be taken once again into account the context, for the detention conditions obviously affect the way of thought, of expression and generally the behaviour of all the people.
It could be recommend for the future a certain improvement of the interdisciplinary communication with greater accuracy and openness, through the reopening or re-foundation of common university departments (such as the Psychology of Religion), or just by the initiation of projects which may lead to the cooptation of experts in both fields, in order to make a bilateral approach to these medico-religious phenomena.

[1] http://www.crestinortodox.ro/Comunicat_de_presa_nr__1161__7_iulie_2005-105-698.html 13.06.08
Translated by Dima Laura

Etichete: , , , , , , , ,

26 mai 2008

"tata facultatea'i gata!"

Stapanul plantatiei ...

NO COMMENT


De cati misogini ai nevoie sa schimbi un bec in bucatarie??!!

De nici unul ca proasta aia poate sa faca mancare si pe intuneric...

:-)) =))



De cati psihologi ai nevoie sa schimbi acelasi bec?

....depinde de ceea ce vrea/simte becul...

Ada Milea - Andreea






Etichete:

15 aprilie 2008

Mihut ... istoria imaginei, atunci si acum ...