RiP

LUCI
Ploaia marunta care mangaie geamul
Spala umbra care se prelingea pe usa
Trupul gol zace cu ochii deschisi
Spre o noua credinta fara lumina.
O data cu moartea soarelui
Se desprinde o bucata din zid
Si statuia simte fiorul trezirii
Deschizand amortitele aripi.
Este aceeasi disperare in ochii unei mame
Ca si in tipatul unui pescarus
Atras de cadavrul mutilat de fiarele contorsionate.
Inecat in vin, sange si noroi,
Cimitirul plin de flori uscate
Plange sub greutatea ingerilor de marmura
Moartea eleganta a toreadorului.
E inca o civilizata barbarie
Catewa picaturi singuratice
Aduc scancetele stravechiului clopot;
Dar acest suspin primordial miroase a libertate
Crepuscularul impietreste aripile obosite
in memoria lui Praja Dionisie Lucian
si Oprea Calin