femeia stie mereu

CÂNT



Cazând te prind in gândul meu

fierbinteala privirii din

buzele voluptoase ma smulge

prin pârghia lunii spre tine

la era lacrimilor sincere cand

mainile-mi flamânde

muscau din carnea alba

a magiei soldurilor tale

ma nasc,ma târâi si mor

in desertaciunea vietii mele

pe care-o iubesc cu incapatânare

ma scald si hapai nesatul

viitorul lapte al merelor verzi

spalate de roua cald'a pasiunii

dar insomnia acelor de ghiata

ma rapeste acestui cântec de sirena

si imi satur foamea

doar cu un botz de aer

ce se-ncapatâneaza trupescului

si totusi ma simt implinit

eu "o perfectiune proasta"...